Excursia din Bulgaria

“Nimic nu este mai placut decit sa stai la malul marii pe un sezlong la umbra unei umbrelute cu o sticla de Bavaria si multi prieteni linga . O zi de relaxare inainte de concert. Salivez deja gindul ca la amiaza voi savura o portie adevarata de scoici picante.” Asta scriam a doua zi dimineatza pe plaja din Balcik , Bulgaria. Cum a fost drumul ? Care au fost impresiile ?

Am plecat tirziu din Bucuresti si am prins autostrada relativ goala , prin urmare kilometrii de autostrada s-au terminat rapid. Parca mult prea repede. Urmatoarea bucata de drum a fost horror . Daca pe autostrada se mergea cu cit putea mai mult masina pe urmatoare bucata .. 40 - 50 km/h . Din cauza unor camioane care se miscau in reluare. Iar de la 140 la 40 efectiv parca stateam pe loc. Nici o problema … Rabdare si tutun. Prin vama am trecut rapid . Cred ca in 7 minute eram deja trecuti prin vama. Din acest moment lucrurile au devenit tricky. Am avut cu mine un GPS iPAQ Travel Companion + iGO 2006 ( Multumesc Mihaela ) care s-a dovedit complet inutil in Bulgaria ( are hartile incomplete , foarte multe zone albe netrasate ).

Bugarii au niste drumuri horror. Majoritatea sint in reconstructie , gauri in asfalt , plombe. Drumurile din Romania sint parfum fata de cele de la granita pina in Balcik. In schimb sint foarte putin umblate. Din cind in cind treceam pe linga masini foarte vechi. Ce m-a surprins in mod placut: o padure de turbine eoliene … Sa notam … masini putine , turbine eoliene … Asta nu inseamna poluare putina ?

Pe drumuri indicatoarele sint foarte putine. Nu am vazut borne de kilometraj si poti merge lejer 20 km fara sa vezi nici o urma de indicator. Mai mult nu toate indicatoarele sint bilingve … Cei care nu cunosc alfabetul pot avea o problema.

Politistii bulgari ( cei pe care i-am intilnit si am oprit sa cerem indicatii ) nu stiu engleza. Greu sa te intelegi cu ei. Cea mai hazlie faza a fost cind i-a desenat un indicator pe hirtie incercind sa intrebe daca exista indicatoare si omul n-a priceput ce e ala. Mi-e greu sa descriu sa descriu in cuvinte cum incercam sa ne intelegem prin semne. Oricum dragut din partea lor ca macar au incercat sa explice. Intr-un final am gasit si sensul giratoriu de care (cred) ca zicea ceva politistul ( tok, tok, tok i … ). In oras am orbecait destul de mult pina sa nimerim strada pe care era hotelul. ( doua strazi cu acelasi nume una avea numerele 1, 2 si 4 si pe cealalta era numarul 3 ) . Formalitatile de cazare au durat citeva minute si in sfirsit am ajuns in camere.

Camerele erau la circa zece metri de mare. Practic era camera , era drumul pe faleza , stabilopozi si mare. Si cum am prins luna plina , privelistea era superba. A urmat aducerea masinii in fata hotelului. Ca sa ajungem a trebuit sa trecem de o bariera iar paznicul nu stia engleza . In incercarea noastra de a explica ca sintem cazati la “Los dos galos” hotel , mi-a venit ideea sa citesc de pe cheie “Dvata petela” moment in care s-a luminat la fata si ne zice in romaneste: “aaaa … la doi cocosi .. treceti”. Asa am realizat ca avem mult mai multe sanse cu romana decit cu engleza.

Si pentru ca am ajuns seara si nu aveam bani schimbati am incercat sa gasim o casa de schimb. Evident nu am gasit o casa deschisa. Prin urmare am incercat sa gasim un loc de mincare unde sa putem plati in Euro. Am ajuns la o terasa unde ne-a preluat un chelner care nu stia englza in schimb o rupea pe romaneste bine si ne-a spus ca putem plati in lei. Noi am facut ochii mari nevenindu-ne sa credem dar ne-am asezat zicind ca ce o fi, o fi. Well … Pe linga faptul ca am mincat super bine, am platit in lei iar preturile au fost mult mai mici ca la noi. Meniurile erau toate bilingve ( romana / bulgara ) , portiile IMENSE. Iar prin acest simplu fapt terasa respectiva a devenit locul exclusiv de mincat pentru noi.

Asa s-a incheiat prima seara. A doua zi a fost ziua cu concertul Manowar din Kavarna. Dar despre asta in partea a doua.