Vizita in Amsterdam. Partea 2

Daca vi se pare ca acest post incepe prea abrupt va recomand sa cititi intii Vizita in Amsterdam. Partea 1. Uitasem sa va povestesc de o faza din trenul catre Central Station. Evident ca nu stiam cite statii am de mers si nici harta nu aveam cu mine si eram plasat cu tot cu bagje destul de departe de difuzorul in care anuntau ce statie urmeaza. Prin urmare a trebuit sa “socializez” un pic sa aflu la a cita statie trebuie sa cobor.

Am mai avut o tentativa de genul asta in Romania cind am incercat ( fara success) sa aflu la ce statie urma sa cobor si am ramas un pic traumatizat de tratamentul din .ro . well … In amsterda toti oamenii sint deschisi si daca pot te ajuta. Cu sfaturi , cu explicatii. Asa am aflat ca avem de mers 4 statii. M-au impresionat foarte mult cit de usor comunica. O conversatie se leaga imediat. Nu sint reticenti si nu se uita urit. Oameni normali la cap. Iar pentru mine care am tendinte de timiditate a fost o adevarata placere.

Urmatoarea zi. Trezitul de dimineata la mine este intotdeauna o problema. Iar dormitul intr-un loc nou este de asemenea o problema. Pe scurt: pat nou , alta loc si dormit iepureste de teama ca voi auzi alarma de trezire de la mobil. Imi place foarte tare cind ma bag dimineatza sub dusul fierbinte si simt cum ma lovesc stropii de apa cu putere. Ma trezeste aproape la fel de bine ca si cafeaua. Iar dush si apoi cafea e combinatia ideala pentru o dimineata reusita. Zis si facut. Dush , imbracare rapida si jos la micul dejun. Acolo surpriza . Nu mai erau cesti de cafea. Am inghitit in sec mi-am luat sucul de portocale si croissantii ( mincarea favorita de dimineatza ) si m-am asezat la o masa de unde puteam admira lumea care deja incepuse sa inunde strazile. Amsterdam-ul este un oras plin plin de viata.

Nu am vazut nicaieri in alta parte mai multe biciclete si mai multi pietoni. La un moment dat poate deveni foarte obositor sa mergi prin atita lume. Pe biciclete poti vedea de la oameni de afaceri imbracati la costum si cu diplomat , pina la pustoaice care abia invata sa mearga.

Evident se poarta lucrurile foarte colorate. Ca de exemplu roz foarte aprins. Nu intrebati unde “a prins”. Si se vede ca oamenii fac multa miscare. Puteti admira in poza perechea de picioare. ROZ. foarte roz pentru ochii mei. Si pentru aparatul de fotografiat de altfel.

Daca va asteptati sa va sar direct la subiectul Red Light District va trebui sa mai aveti putina rabdare. Vorbim si despre RLD un pic mai tirziu. Imi cer scuze pentru cei cu conexiuni lente la net. Acest post va fi plin de poze.

Nu toata lumea se lasa fotografiata … Desi sint foarte putine exceptii. Iata una dintre ele :

Am vazut ca s-a ferit abia cind m-am uitat acasa la poze. Well presupun ca le-a ajuns de citi chinezi mici cu multe aparate de fotografiat au vazut la viata lor.

Deocamdata ma opresc aici. Va urma.